Art. 709. Întreruperea prescripţiei

(1) Cursul prescripţiei se întrerupe:

  1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;
  2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;
  3. pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori;
  4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;
  5. pe data depunerii cererii de reluare a executării;
  6. în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

(3) Prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *