Art. 257. Renunţarea la probă
(1) Când o parte renunţă la probele propuse, cealaltă parte poate să şi le însuşească. (2) Instanţa poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renunţat.
Categorie: SECŢIUNEA 2 – Cercetarea procesului
Art. 258. Încuviinţarea probelor
(1) Probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere. (2) Încheierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce… Read moreArt. 258. Încuviinţarea probelor
Art. 259. Revenirea asupra probelor încuviinţate
Instanţa poate reveni asupra unor probe încuviinţate dacă, după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară. Instanţa este însă obligată să pună această împrejurare în discuţia părţilor.
Art. 260. Administrarea probelor
(1) Administrarea probelor se va face în ordinea stabilită de instanţă. (2) Probele se vor administra, când este posibil, chiar în şedinţa în care au fost încuviinţate. Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsurile ce se… Read moreArt. 260. Administrarea probelor
Art. 261. Locul administrării probelor
(1) Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în şedinţă publică, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara localităţii de reşedinţă a instanţei, aceasta se… Read moreArt. 261. Locul administrării probelor
Art. 262. Cheltuielile necesare administrării probelor
(1) Când administrarea probei încuviinţate necesită cheltuieli, instanţa va pune în vedere părţii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanţă, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor. (2) În cazurile în care… Read moreArt. 262. Cheltuielile necesare administrării probelor
Art. 263. Situaţia părţii decăzute
Partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.
Art. 264. Aprecierea probelor
(1) Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2) În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii… Read moreArt. 264. Aprecierea probelor
Art. 265. Noţiune
Înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare şi stocare.
Art. 266. Înscrisurile pe suport informatic
Înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport hârtie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Art. 267. Înscrisurile în formă electronică
Înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale.
Art. 268. Rolul semnăturii
(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura… Read moreArt. 268. Rolul semnăturii
Art. 269. Noţiune
(1) Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului… Read moreArt. 269. Noţiune
Art. 270. Putere doveditoare
(1) Înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii. (2) Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic fac… Read moreArt. 270. Putere doveditoare
Art. 271. Nulitatea şi conversiunea înscrisului autentic
(1) Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depăşirea competenţei este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel. (2) Înscrisul prevăzut la alin. (1) face însă… Read moreArt. 271. Nulitatea şi conversiunea înscrisului autentic
Art. 272. Noţiune
Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalităţi, în afara excepţiilor anume prevăzute de lege.
Art. 273. Putere doveditoare
(1) Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară. (2) Menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic… Read moreArt. 273. Putere doveditoare
Art. 274. Pluralitatea de exemplare
(1) Înscrisul sub semnătură privată, care constată un contract sinalagmatic, are putere doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare sunt. (2) Un singur exemplar original este suficient pentru toate persoanele având acelaşi… Read moreArt. 274. Pluralitatea de exemplare
Art. 275. Formalitatea „bun şi aprobat”
(1) Înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie… Read moreArt. 275. Formalitatea „bun şi aprobat”
Art. 276. Sancţiunea nerespectării formalităţilor speciale
Înscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerinţele prevăzute la art. 274 şi 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.