Art. 249. Sarcina probei
Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Categorie: SUBSECŢIUNEA 3 – Probele
Art. 250. Obiectul probei şi mijloacele de probă
Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau… Read moreArt. 250. Obiectul probei şi mijloacele de probă
Art. 251. Lipsa îndatoririi de a proba
Nimeni nu este ţinut de a proba ceea ce instanţa este ţinută să ia cunoştinţă din oficiu.
Art. 252. Obligativitatea cunoaşterii din oficiu
(1) Instanţa de judecată trebuie să ia cunoştinţă din oficiu de dreptul în vigoare în România. (2) Textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale… Read moreArt. 252. Obligativitatea cunoaşterii din oficiu
Art. 253. Posibilitatea cunoaşterii din oficiu
Instanţa de judecată poate lua cunoştinţă din oficiu de dreptul unui stat străin, cu condiţia ca acesta să fie invocat. Proba legii străine se face conform dispoziţiilor Codului civil referitoare la conţinutul legii străine.
Art. 254. Propunerea probelor. Rolul instanţei
(1) Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege. (2)… Read moreArt. 254. Propunerea probelor. Rolul instanţei
Art. 255. Admisibilitatea probelor
(1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului. (2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanţa va putea decide, ţinând seama de circumstanţele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea… Read moreArt. 255. Admisibilitatea probelor
Art. 256. Convenţii asupra probelor
Convenţiile asupra admisibilităţii, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu excepţia celor care privesc drepturi de care părţile nu pot dispune, a celor care fac imposibilă ori dificilă dovada actelor sau faptelor juridice ori, după caz, contravin ordinii publice sau… Read moreArt. 256. Convenţii asupra probelor
Art. 257. Renunţarea la probă
(1) Când o parte renunţă la probele propuse, cealaltă parte poate să şi le însuşească. (2) Instanţa poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renunţat.
Art. 258. Încuviinţarea probelor
(1) Probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere. (2) Încheierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce… Read moreArt. 258. Încuviinţarea probelor
Art. 259. Revenirea asupra probelor încuviinţate
Instanţa poate reveni asupra unor probe încuviinţate dacă, după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară. Instanţa este însă obligată să pună această împrejurare în discuţia părţilor.
Art. 260. Administrarea probelor
(1) Administrarea probelor se va face în ordinea stabilită de instanţă. (2) Probele se vor administra, când este posibil, chiar în şedinţa în care au fost încuviinţate. Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsurile ce se… Read moreArt. 260. Administrarea probelor
Art. 261. Locul administrării probelor
(1) Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în şedinţă publică, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara localităţii de reşedinţă a instanţei, aceasta se… Read moreArt. 261. Locul administrării probelor
Art. 262. Cheltuielile necesare administrării probelor
(1) Când administrarea probei încuviinţate necesită cheltuieli, instanţa va pune în vedere părţii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanţă, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor. (2) În cazurile în care… Read moreArt. 262. Cheltuielile necesare administrării probelor
Art. 263. Situaţia părţii decăzute
Partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.
Art. 264. Aprecierea probelor
(1) Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2) În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii… Read moreArt. 264. Aprecierea probelor
Art. 265. Noţiune
Înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare şi stocare.
Art. 266. Înscrisurile pe suport informatic
Înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport hârtie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Art. 267. Înscrisurile în formă electronică
Înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale.
Art. 268. Rolul semnăturii
(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura… Read moreArt. 268. Rolul semnăturii