Art. 406. Condiţii

(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială. (3) Dacă renunţarea s-a făcut după… Read moreArt. 406. Condiţii

Art. 407. Efectele renunţării

(1) Renunţarea la judecată a unuia dintre reclamanţi nu este opozabilă celorlalţi reclamanţi. (2) Renunţarea produce efecte numai faţă de părţile în privinţa cărora a fost făcută şi nu afectează cererile incidentale care au caracter de sine stătător.

Art. 408. Renunţarea în prima instanţă

(1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului. (2) În caz de renunţare la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin care va respinge… Read moreArt. 408. Renunţarea în prima instanţă

Art. 409. Renunţarea în căile de atac

(1) Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunţării, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător. (2) Când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac,… Read moreArt. 409. Renunţarea în căile de atac

Art. 410. Căi de atac

Hotărârea este supusă recursului, care se judecă de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţarea la dreptul pretins. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de… Read moreArt. 410. Căi de atac

Art. 411. Suspendarea voluntară

(1) Judecătorul va suspenda judecata: când amândouă părţile o cer; când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă. (2)… Read moreArt. 411. Suspendarea voluntară

Art. 412. Suspendarea de drept

(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora; prin interdicţia judecătorească sau punerea sub… Read moreArt. 412. Suspendarea de drept

Art. 413. Suspendarea facultativă

(1) Instanţa poate suspenda judecata: când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi; 11. când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată… Read moreArt. 413. Suspendarea facultativă

Art. 414. Hotărârea de suspendare

(1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. (2)… Read moreArt. 414. Hotărârea de suspendare

Art. 415. Reluarea judecării procesului

Judecata cauzei suspendate se reia: prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor; prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a… Read moreArt. 415. Reluarea judecării procesului

Art. 416. Cererile supuse perimării

(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni…. Read moreArt. 416. Cererile supuse perimării

Art. 418. Suspendarea cursului perimării

(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată…. Read moreArt. 418. Suspendarea cursului perimării

Art. 419. Efectele cererii asupra coparticipanţilor

În cazul în care sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi împreună, cererea de perimare ori actul de procedură întrerupător de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi.

Art. 420. Procedura perimării

(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Judecătorul va cita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea. (2) Perimarea poate fi invocată şi pe… Read moreArt. 420. Procedura perimării

Art. 421. Hotărârea de perimare

(1) Dacă instanţa constată că perimarea nu a intervenit, pronunţă o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul procesului. (2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare…. Read moreArt. 421. Hotărârea de perimare

Art. 422. Efectele perimării

(1) Perimarea lipseşte de efect toate actele de procedură făcute în acea instanţă. (2) Când însă se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua… Read moreArt. 422. Efectele perimării